Articol

2013-08-26 Cerumenul si rolul lui

Cuvantul CERUMEN provine din latinescul "cera".
Glandele ceruminoase, specifice conductului auditiv extern (nu se regasesc intr-o alta zona a corpului), sunt glande apocrine, in numar de 1000-2000 intr-o ureche normala si formeaza o coroana pe suprafata conductului, avand o densitate maxima intr-o zona triunghiulara a peretelui postero-superior, numita "zona von Troeltsch, dupa numele celui care a descris-o prima data.
Cerumenul nu este, de fapt, produs in exclusivitate de aceste glande. In compozitia sa intra si produsul de secretie a glandelor sebacee (anexate firelor de par) - SEBUM, celule descuamate, praf si fire de par rupte.
Compozitia chimica a cerumenului:
-apa 10%
-proteine 23%
-minerale 43,33% (Na, Mg, K, Ca, P, Cu)
-lipide 23,40%
-grasimi 13%
-colesterol 2,4%
-CERINA (acid cerotic) 2%
-fosfatide 6%
-pigment 0,27%
Prezenta CERINEI in compozitia cerumenului explica, de fapt, consistenta speciala a acestuia si faptul ca nu se dizolva decat foarte greu in alcool sau in eter. Aceasta cerina a mai fost identificata in compozitia grasimii de oaie si in ceara de albine.
Cerumenul este singurul produs uman care contine CUPRU.
Proportiile in care se regasesc proteinele si lipidele depind de sex, varsta, rasa, stres, status endocrin.
Astfel:
-cerumenul copiilor este mai bogat in lipide, motiv pentru care este mai fluid;
-la adulti creste proportia proteinelor, drept pentru care creste si incidenta dopurilor ceruminoase;
-cerumenul rasei galbene (popoare orientale) este un "cerumen uscat", sarac in lipide, de culoare gri sau brun-gri, in timp ce la rasa alba si la cea neagra se intalneste un "cerumen umed", care contine mult mai multe grasimi;
-secretia glandelor ceruminoase este crescuta in conditiile descarcarilor adrenergice (ex: stres);
-in perioada menstruala, secretia de cerumen la femei creste si scade foarte mult dupa instalarea menopauzei;
-la varste inaintate cerumenul poate lipsi aproape complet, determinand uscaciunea conductului, descuamari, prurit.
In interiorul conductului auditiv extern, lipsesc glandele sudoripare. Cu toate acestea, nu o data, s-a constatat aspectul umed al tegumentului. Conform unor studii efectuate in acest sens, produsul de secretie al glandelor ceruminoase, in amestec cu cel al glandelor sebacee, ar constitui un produs alb-laptos, asemanator sudorii, care ia aspectul ceros in contact cu aerul. El ajunge pe suprafata cutanata, se "imbogateste" cu celule cornoase (epiteliale superficiale), peri si praf si formeaza CEARA.
Rolul cel mai important al aceseia este cel de protectie a tegumentului conductului auditiv extern: este o bariera chimica, antibacteriana si "o capcana pentru corpi straini".
Intr-un conduct bine aerat, cerumenul se decoleaza de pe peretii conductului auditiv si se evacueaza in fragmente peliculare cu ajutorul miscarilor condilului mandibular in articulatie. Factori care pot impidica aceasta eliminare fiziologica si care vor favoriza aparitia DOPULUI DE CERUMEN:
-camprimarea cerumenului prin intermediul betisoarelor sau a bucatilor de vata introduse in conduct;
-un conduct care prezinta curburi accentuate (angulat);
-orificiu extern ingust;
-supraproductia de cerumen in diferite circumstante.
Dopurile de cerumen pot fi total sau partial obstruante. Ele sunt bine tolerate atunci cand intre dop si peretele conductului se mentine un spatiu liber, dar devin intens deranjante atunci cand obstrueaza complet conductul. Simptome: hipoacuzie, autofonie (isi aude prea tare propria voce), acufene (tinitus), otalgie (durere), senzatie de ureche infundata sau de ureche plina, mai rar vertij.
Indepartarea dopului de cerumen se va face numai in cabinete medicale.