Articol

2013-08-26 Surditatea brusc instalata

Descrisă pentru prima dată în literatura de specialitate în 1944 de De Klevn, hipoacuzia neurosenzorială cohleară brusc instalată sau surditatea brusc instalată (SBI) este recunoscută ca fiind o pierdere neurosenzorială mai mare de 30 Db, pe cel putin 3 frecvenţe audiometrice, cu un debut de maxim 72 ore. Din 1944 şi până azi au apărut multiple ipoteze privind etiopatogenia acestei afecţiuni, dar niciuna nu explică pe deplin apariţia SBI. Toate aceste ipoteze au în comun substratul anatomo-patologic: afectarea funcţiei celulelor ciliate din urechea internă, responsabile de transformarea vibraţiilor sonore în stimul nervos. Urechea internă prezintă o particularitate a vascularizaţiei, şi anume aceea că este asigurată de un sistem de tip terminal, provenit dintr-o ramura din artera labirintică internă – artera cohleară, fără anastomoze si fără şunturi. Din acest motiv, o ischemie de numai 20 minute va antrena modificări ireversibile. Cea mai susţinută ipoteză privind producerea SBI este cea legata de fenomenele ischemice ce ar putea avea loc la nivelul cohleei, prin diferite mecanisme patogenice:
-mecanismul angiospastic (spasmul vascular), incriminat la persoanele cu hipertensiune arterială oscilantă, în timpul efortului, al emoţiilor sau a frigore (la frig);
-mecanismul trombotic - la pacienţii cu ateroscleroză cerebrală, în caz de coagulopatii sau la cei cu boală varicoasă; -mecanismul embolic este incriminat atunci cînd pacientul este cunoscut cu valvulopatie sau o tulburare de ritm cardiac; -mecanismul hemoragic poate cauza SBI la pacienţii cu hipertensiune arterială, la cei cu trombocitopenie sau sub tratament anticoagulant.
Indiferent de modul de producere al ischemiei labirintice, consecinţa este necroza unei porţiuni a labirintului membranos, cu pierderea acuitaţii auditive în aproximativ o oră (Perlman)
Alte posibile cause ale SBI:
-o infecţie virală (virusul urlian, virusul rujeolic, virusul varicelo-zoosterian, v. Epstein-Baar, HIV). La copiii infectaţi cu virusul urlian (oreion) sau rujeolic s-a putut decela o atrofie a organului Corti, cu pierderi de celule ciliate şi de susţinere, precum şi încapsularea membranei tectoria.
-ruperea membranelor ferestrei ovale si rotunde, printr-un mecanism de explozie în timpul stranutului, tusei sau al suflatului nasului,
-bolile autoimmune ale urechii reprezintă o ipoteză recent a etiologiei SBI, în special atunci când surditatea se instaleaza bilateral, chiar dacă aceste cazuri sunt extreme de rare. În 2001, Yamanobe şi Harris au izolat 5 autoanticorpi îndreptaţi împotriva unor antigene specific urechii interne la pacienţi cu SBI. Deasemeni o serie de boli autoimune cum ar fi lupusul eritematos diseminat sau arterita temporal.
-neurinomul de acustic poate avea ca prima manifestare o surditate brusc instalată;
-după utilizarea unor substanţe ototoxice: aminoglicozide (Neomicina, Vancomicina, Gentamicina, Amikacina etc), chimioterapice (Cisplatin) sau chinina;
-traumatismele craniene soldate cu fracturi intralabirintice sau hemoragii intralabirintice;
-după spălătură auriculară sau în urma unei extracţii dentare;
-post-rahianestezie. Trebuie specificat faptul că există o fragilitate sau rezistenţă cohleară specifică fiecărui individ în parte, care va determina susceptibilitatea de a dezvolta o SBI în momentul expunerii la unul din factorii de risc menţionaţi.
Pentru precizarea etiologiei SBI, după o anamneză minuţioasă, se va apela la următoarele mijloace de investigare:
-acumetrie instrumentală;
-audiograma tonală liminară;
-audiograma vocală;
-probe tonale supraliminare;
-BERA;
-echo-doppler carotidian şi vertebro-bazilar;
-examinări de laborator pentru evaluarea constantelor biologice – hemoleucograma, timp de sângerare, timp de coagulare, fibrinogen, proteina C;
-teste serologice; -anticorpi lupici;
-CT;
-RMN etc.
Surditatea brusc instalata reprezinta o urgenta medicala. Diagnosticul precoce va creşte, cu fiecare oră sau minut, şansele de recuperare ale fiecărui pacient în parte. Din păcate, în 85-90% din cazuri etiologia SBI rămâne necunoscută, făcând ca terapia să fie dificil de stabilit, iar rezultatele ei sa fie incerte.