Articol

2013-08-26 Hipoacuzia la copil

La nastere hipoacuzia este un defect invizibil, copiii hipoacuzici aratand si comportandu-se la fel ca bebelusii cu auz normal. In decursul primelor luni parintii sau cei care vegheaza asupra starii lui de sanatate vor observa ca micutul nu reactioneaza la zgomote (bataia palmelor) prin reflex de clipire sau de intoarcere a capului in directia sunetului. Ulterior, copilul hipoacuzic nu va mai ganguri, chiar daca la inceputul vietii a facut acest lucru. Pierderea acestei deprinderi este consecinta lipsei autocontrolului prin auzirea propriei voci, dar si a vocilor din preajma sa. Dupa varsta de 2 ani lipsa deprinderii limbajului atrage atentia parintilor sau medicilor.
Actualmente screeningurile efectuate in maternitati inlesnesc depistarea precoce, chiar dupa nastere, a hipoacuziei la copiii care au sansa de a fi supusi unor astfel de teste. Odata stabilit diagnosticul se impune interventia imediata. Ideal este ca diagnosticul sa fie stabilit pana la varsta de 6 luni. Un studiu american arata ca, daca se intervine pana la aceasta varsta, copilul se dezvolta absolut normal. Protezarea auditiva se va face incepand de la varsta de 3 luni, aceasta fiind cea mai precoce masura intreprinsa in cazul hipoacuziei congenitale, urmand a se analiza de catre specialisti oportunitatea implantarii cochleare.
Hipoacuzia congenitala are o incidenta de 1-2 cazuri la 1000 de nasteri.
Factori de risc:
- antecedente familiale de hipoacuzie la copil
- greutate mica la nastere (<1500 g)
- malformatii craniofaciale congenitale
- infectii intrauterine
- hiperbilirubinemie necesitand transfuzii
- scorul APGAR < de 5 la un minut si < 7 la 5 minute
- ventilatie mecanica timp de 4 sau mai multe zile
- meningita bacteriana mai ales cu H. Influenzae.
Cel mai frecvent, insa, se intampla ca surditatea copiilor sa fie provocata de factori nongenetici: infectii postnatale precum oreionul, pojarul, rubeola, encefalita sau meningita, fistulelor periganglionare, traumatisme craniene sau utilizarea unor medicamente ototoxice (aminoglicozidele, diureticele de ansa, retinoizii, antimalaricele si cisplatina). Otita medie supurata este cea mai frecventa cauza de hipoacuzie dar si cea mai frecventa afectiune a copilariei, cu exceptia infectiilor acute de cai respiratorii superioare.
Pentru fiecare copil cu hipoacuzie secundara masurile terapeutice vor fi stabilite de medicul specialist ORL in functie de cauzele decelate, de rezultatul investigatiilor clinice si paraclinice, dar si in functie de accesibilitatea la diferite metode de rezolvare a cazului. Important este ca aceste masuri sa fie luate in timp util, orice amanare fiind in detrimentul copilului si a dezvoltarii sale neuro-psihice. Copilul surd are un sentiment de izolare, evenimentele la care asista i se par incoerente, de neinteles pentru el, anturajul i se pare strain si ostil.
Protezarea auditiva, ca mijloc de recuperare a auzului, reprezinta o solutie optima pentru integrarea copilului hipoacuzic in colectiv si in societate. Protezele auditive moderne, cu un design placut si programe special create pentru nevoile specifice varstei, il vor ajuta sa depaseasca mai usor pierderea de auz. Sprijinul oferit de audiolog si logoped, dar mai ales de familie, vor completa permanent suportul tehnic adus prin protezare