Articol

2013-08-26 Otoscleroza - o cauza a hipoacuziei

Otoscleroza sau otospongioza este o boala cu transmitere genetica, ce consta in aparitia unor modificari ale structurii osoase la nivelul lantului osicular din urechea medie, antrenand blocarea articulatiei dintre scarita si urechea interna. Se produce astfel o anchiloza a lantului de osisoare din urechea medie, care impiedica transmiterea eficienta a sunetelor de la timpan la urechea interna. Osisorul afectat este scarita. Modificarile histopatologice se pot regasi, in stadiile mai avansate ale bolii, si la nivelul cohleei (urechea interna), fenomen numit " labirintizare ".
Din punct de vedere histopatologic, este o osteopatie (boala a osului) care apare in focare la nivelul capsulei labirintice. In aceste zone afectate de boala osul normal compact labirintic este resorbit si inlocuit cu os nou format, cu o structura spongioasa, neregulata. Focarele de otospongioza evolueaza progresiv, extinzandu-se spre diverse structuri ale urechii interne.
Statistic, boala afecteaza 10% din populatie, insa doar 1 din 10 persoane cu modificari histologice prezinta si semne clinice (deci prevalenta clinica a bolii este in jur de 1%).
Otoscleroza se poate manifesta inca de la varsta de 8-10 ani - "otospongioza juvenila", insa cel mai frecvent este diagnosticata la persoane cu varste cuprinse intre 15 si 40 de ani.
Cauza bolii este necunoscuta.
La aproximativ jumatate dintre pacienti se poate identifica o predispozitie genetica prin prezenta semnelor si simptomelor la alti membrii ai familiei (parinti, bunici, frati), fara ca acestia sa fi fost neaparat diagnosticati cu otoscleroza, boala fiind o genopatie cu manifestare tardiva.
Femeile sunt afectate de aproape doua ori mai frecvent decat barbatii, iar la sexul feminin boala apare, de regula, dupa sarcini. Adesea, sarcina agraveaza o otoscleroza preexistenta.
Procesul are caracter progresiv, auzul pacientului pierzandu-se in timp.
Otoscleroza afecteaza doar oasele urechii si nu are caracter sistemic (nu se asociaza cu modificari patologice la nivelul oaselor scheletale), dar apare bilateral.
Exista o serie de factori de risc in aparitia otosclerozei:
- antecedentele heredo-colaterale de hipoacuzie;
- sarcina (poate precipita aparitia bolii);
- rasa: se pare ca persoanele caucaziene sunt mult mai susceptibile la dezvoltarea acestei boli comparativ cu altele
Simptomul principal al bolii este hipoacuzia (scaderea auzului) cu caracter progresiv si aparitie insidioasa. Surditatea este insotita aproape intotdeauna de acufene (zgomote in urechi, tiuituri), care uneori sunt simptomul cel mai suparator pentru pacient, cel care il aduce la medicul specialist pentru primele investigatii. Otoscleroza nu este dureroasa si, uneori, pot aparea semne vestibulare: vertij, dezechilibru. Se agraveaza, uneori accelerat, in perioade scurte (pe parcursul sarcinii) sau la instalarea menopauzei. Formele cu evolutie rapida, numite si maligne, afecteaza cohleea precoce si genereaza o hipoacuzie mixta (transmisie si neurosenzoriala) severa. In formele severe se poate ajunge pana la pierderea completa a auzului (cofoza).
Otoscleroza este bilaterala, chiar daca poate debuta unilateral, si doar in 12% din cazuri afecteaza o singura ureche.

La examenul clinic otoscopic, timpanul este normal, mobil. Audiograma arata o hipoacuzie de transmisie. O alta investigatie necesara este impedansmetria care indica o curba de tip A si absenta reflexului stapedian.
Diagnosticarea precoce a bolii ofera posibilitatea utilizarii unor metode moderne de terapie chirurgicala, care ar putea reda pacientului auzul normal.
Pentru otoscleroza nu exista tratament medicamentos.
Tratamentul cel mai eficient este cel chirurgical.
A doua metoda de tratament o reprezinta protezarea auditiva. Aparatele auditive moderne si performante pot reda calitatile naturale ale sunetului, ajutand astfel la depasirea problemelor aparute in urma scaderii auzului.
Otoscleroza labirintizata nu beneficiaza detratament chirurgical, unica sansa de ameliorare a auzului ramanand protezarea auditiva.